Eseu- Locul I - Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului

Concurs de creaţie “Copilul în familie”

                                                         

Costea Carla Patricia                                                                        Parohia Sfânta Treime Huedin II

Clasa a VIII-a                                                                                    Îndrumător: Pr. Prot. Taloş Ciprian

Grup Şcolar Huedin

Procesul iniţiatic creştin

       Esenţa fiinţei umane o constituie coordonata harismatică, perceptibilă pe fundamentul testimoniului de credinţă. Actul de receptare a enrgiei harice accesează în chip senzorial imanenţa sufletelor noastre la primirea Sf. Taine a Botezului.

        Primordialitatea acestei Sfinte Taine este furnizată de Dumnezeu Cuvântul: “Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu”(In.3, 5). Această secvenţă scripturistică elaborează condiţionalitate absolută şi infailibilă, pe temeiul căreia se realizează integralitatea umană. Constituind călăuza spre una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, concept regăsit în Rugăciunea Botezului: “Şi fă să ia chip Hristosul Tău în acesta ce se va naşte din nou şi-l zideşte pe dânsul pe temelia apostolilor şi a proorocilor Tăi; şi să nu-l surpi, ci sădeşte-l pe dânsul sădire a adevărului în sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică (…)”, Sfântul Botez sanctifică sufletul şi trupul copilului, raţionament perceptibil metaforiceşte, prin suprimarea păcatului originar, şi, simultan, volatilizează maladia erorii primare, purificând fiinţa pruncului, transfigurată în sanctuarul Sfântului Duh.

         Condiţia „pruncului” promulgă, în chip tangenţial, atitudinea pioasă a creştinului, însă, cu siguranţă, maturitatea fizică şi spirituală concentrează credinţa, iubirea, nădejdea întru valabilităţi convergente. Deşi stadiul maturităţii exprimă în mod comprehensibil şi acurat semantica Sfântului Botez, încă de la primirea acestuia, pruncul capătă armonizare intrafiinţială, zămislindu-se puritatea decorului intrinsec.

          În contextul familial, pătrunderea copilului în atmosfera evlavioasă a Bisericii- expresie a „cerului pe pământ, în care locuieşte şi Se preumblă Dumnezeu Care este in Cer...” (Sf. Gherman, Patriarhul Constantinopolului), atribuie părinţilor, prin naşterea duhovnicească a pruncului, calitatea facturii spirituale, înnobilând fiinţele celor doi într-o convicţiune plenară în pacea sacramentală a lui Hristos.

          Încă din cadrul ritualului de botezare, naşii devin păarinţii spirituali ai copilului, iar misiunea lor iniţială este aceea de a gira pentru credinţa pruncului, în scopul de a iniţia şi de a menţine active şi fertile pietatea, cucernicia şi speranţa membrului Bisericii luptătoare, devenit ulterior. Atât părinţii trupeşti, cât şi cei sufleteşti, posedă menire predicatorială şi interpelatoare, în scopul angrenării fiului pe calea Adevărului şi a Luminii.

           În genere, familia creştină este similitudinea habitatului esenţial al copilului, menit să promoveze orientarea spre sacru în plenitudinea ei existenţială.

           Epilogul lucrării prezente este consacrat COPILULUI-darul vieţii-, care prin primirea Sfintei Taine a Botezului este binecuvântat de Hristos “Izvorul Vieţii” şi este iniţiat şi călăuzit în misiunea creştină.