Adormirea Maicii
Domnului (15 august), cel puțin în spațiul transilvan, este o sărbătoare prețuită și
respectată de creștinii ortodocși. Dincolo de faptul că este precedată de un
post, ușor, de vară, curățitor, în parohiile noastre s-a încetățenit obiceiul
de a sluji în fiecare seară Praclisul
Maicii Domnului, suită de imne și rugăciuni care ne reamintesc rolul de
Mijlocitoare, de Rugătoare caldă al Fecioarei Maria pe lângă iubitul Său Fiu.
Acest timp este o ocazie deosebită și pentru întărirea legăturilor
comunităților parohiale și pentru sensibilizarea față de adevărurile de
credință, față de realitățile spritituale și morale pe care, creștini ortodocși
fiind, avem datoria să le cunoaștem și, în timp, să ni le însușim. Prin urmare,
la îndemnul și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit
Andrei, am întocmit un proiect catehetic și pentru această perioadă.
Dacă, catehezele din Postul
Adormirii Maicii Domnului din 2011 au fost considerate prea complexe pentru
nivelul credincioșilor și al unor frați preoți, ele aparținând, în fapt, așa
cum apărea într-o notă explicativă, părintelui Alexander Schmemann, anul acesta
am gândit o formă de cateheză cu grad de dificultate scăzut, simplă, foarte
accesibilă, lăsând la alegerea preotului sau a catehetului să le sporească
complexitatea funcție de parohia pe care o călăuzește sau de pretențiile
personale. Pe de altă parte, e la fel de adevărat, că simplitatea trebuie să
fie dominanta unei cateheze binefăcute, mai ales la nivelul actual al
cunoștințelor religioase ale creștinilor de rând.
Catehezele din această
perioadă poartă genericul „Sfinții, Modele de virtute”, fiind în consonanță cu
cele din 2011. Tema sfințeniei și a sfinților, dincolo de problema dogmatică pe
care o constituie, face parte cu certitudine din vastul câmp al spiritualității
și este, cu mici excepții, puțin accesată în catehezele și predicile noastre.
Probabil e responsabilă pentru acest lucru și maniera în care s-a făcut aghiografie
în școlile teologice și, bineînțeles, accentul destul de slab pus pe viața și
activitatea „casnicilor lui Dumnezeu”, dar și forma în care viețile sfinților apar
consemnate în Sinaxare, limbajul vechi și, adesea, inaccesibil. Însă acestea
sunt doar probleme de formă și nu de fond. Sfinții sunt realități ce nu pot fi
negate de oricine are un picur de bun simț. Au trăit ca noi, au avut o viață
plină de încercări, adesea viața lor confundându-se, până la un anumit punct,
cu a unui simplu credincios. Se observă cu ușurință că fiecare sfânt din calendar poate deveni o
sursă de inspirație pentru credinciosul de rând, dar și pentru preot, și
aceasta ne-am propus să reliefăm în catehezele din acest proiect. Ca atare, am
pornit de la viața sfântului zile sau a evenimentului din ziua în care se
săvârșește Paraclisul Maicii Domnului și am evidențiat o virtute care poate fi
aplicată și la viața de zi cu zi a credinciosului ortodox. De asemenea, am
încercat să readucem în atenția creștinilor motivele pentru care cinstim Sfânta
Cruce (cateheza din 1 august), respectiv ce este sfințenia și ce legătură are
cu sărbătoarea Schimbării la Față (6 august).
Revenind la modul în care
au fost gândite catehezele și la gradul de dificultate al acestora, e limpede
că este foarte greu să împăcăm toate preferințele. Cert este că aceste cateheze
constituie o platformă, obligatorie fiind doar tema, nefiind nevoie ca ele să
se citească. Din ele se pot extrage structura și argumentele, iar restul să fie
adaptat de fiecare preot în parte la specificul comunității. Nu este nepotrivit
nici să fie citite, dar nu e indicat, întrucât în momentul lecturării dispare
contactul vizual cu ascultătorii, un element vital în reușita sau nereușita
catehezei, dar, mai mult decât atât, se opturează transmiterea emoției, atât de
importantă în receptarea mesajului.
Catehezele cu tema
„Sfinții, Modele de virtute” au fost gândite după o formă standard de cateheză,
neimplicând elemente moderne, având un specific intuitivo-analitic. Nu am mai
introdus foarte multe interogații în text, nici măcar îndemnul ca ele să fie
utilizate, întrucât, am considerat, că ar fi destul de dificil să fie introdusă
metoda jocului de rol, metoda dialogului sau alte metode în grupurile eterogene.
Metodele amintite și altele asemenea se pretează mai ales grupurilor parohiale
de dialog catehetic și nu în cadrul pur formal, precedat de o slujbă frontată
de un interval orar. Totuși, pentru cei care au cunoștințe avansate de
catehetică și cunosc metodele moderne, formatul în care au fost pregătite
catehezele le permit să le aplice. Așadar, vorbim de un tip clasic de cateheză
în care, așa cum vom putea observa, sunt introduse și elemente omiletice, însă într-o
pondere redusă. Urmăm structura de manual a catehezei (Pregătirea aperceptivă, Anunțarea temei, Tratarea - cu argumentarea
scripturistică și patristică - uneori Intuiția,
Recapitularea, Asocierea și Aplicarea.), pe care, în mod intenționat, am
menționat-o în fiecare cateheză. Aceasta și pentru faptul că după revizuirea
acestora și tipărirea lor vor putea fi folosite ca instrumente de lucru. În
forma tipărită, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va apărea în această toamnă, toate
etapele vor fi explicate pe larg, pentru a putea fi folosite de cei interesați
ca instrumente de lucru.
Prin urmare, catehezele
pregătite pentru Postul Adormirii Maicii Domnului din acest an au un pronunțat
caracter spiritual-moral, nelipsind
elementele dogmatice, și se adresează
unui public nepretențios deschis spre învățarea și aprofundarea adevărurile de
credință spititual morale.
Să dea Dumnezeu ca tot
efortul depus pentru întocmirea lor să fie spre folosul Bisericii și al credincioșilor.
Liviu Vidican-Manci,
pr.
21 iulie 2012, Sfântul Prooroc Iezechiel;
Cuvioșii Rafael și Partenie de la Agapia
